miercuri, 30 iunie 2010

GINDURII

Pasii sufletului imi umbla desculti lasand urme abia vizibile pe firicelele de nisip desprinse din clepsidra vietii … zboara precum petalele de trandafiri si se risipesc in bataia vantului … calca insangerati pe cioburile de cristal imprastiate ca un praf de vise paralizate … incearca sa-si ascunda ranile si durerile dupa cortina amintirilor frumoase … suspina nealinati … se impiedica de ganduri si aluneca pe soapte nerostite … ofteaza de dor, un dor ce arde, ce mistuie … ratacesc haotic si se pierd undeva in nemarginiri iluzorii fara ca cineva sa-i mai poata auzi … fara ca cineva sa-i mai poata urma … ramane doar praf … un sirag de lacrimi si o imensa durere …

fiecare dintre noi o minune de vers ce-si asteapta deslusirea.
Doar asa, putem spune liber si pur: “iubesc”